READING

Elena, între școala de activism și coafat

Elena, între școala de activism și coafat

Își sucește degetele pe după împletitura părului din fața ei, iar deasupra nasului face două cute ca un om mare care și‑a uitat ochelarii. Poartă un tricou roșu, o geacă roz, lucioasă, prinsă‑n mijlocul taliei și părul într‑un coc din care ies șuvițe blonde. Elena e sprintenă și atentă. N‑ai cum s‑o pozezi. Nu‑i place. Imediat dispare din fața obiectivului. Acum nu‑i cazul. E prea concentrată făcând ce‑i place: să coafeze! Axl, un băiat din tabără poreclit după vocalul de la Guns N’Roses, s‑a oferit să‑i fie model.

Elena are 14 ani, locuiește în Ferentari, iar din toamnă va învăța la Colegiul UCECOM „Spiru‑Haret”
din București și mai multe feluri de a lucra cu părul. „Așa am vrut eu să merg acolo, ca să mă fac hairstylist. Mie îmi place să coafez. Muuult”, spune ea. Până atunci, învață să facă asta uitându‑se la clipuri pe Youtube. Și‑a descoperit pasiunea acum doi ani, pe strada unde locuiește: „O fată de la noi coafa. Se uita pe net și învăța. E la liceul ăsta unde mă duc eu, dar pe‑atunci nu era acolo și experimenta pe noi. Ne făcea cozi. Cozi frumoase.” Uite așa, Elenei a început să‑i placă și ei să coafeze, iar după un timp, s‑au sucit rolurile. „Acum eu o coafez pe fata aia. Nu mă pricep mai bine, dar îmi spune cum să fac două spicuri.” La un moment dat, o fată care trebuia să meargă la un botez i‑a cerut s‑o coafeze. „I‑am făcut ceva mai sofisticat. M‑am uitat pă net”, spune Elena și începe să‑și treacă mâinile pe lângă părul meu, ca să‑mi explice: o parte de păr prinsă și trasă‑n creștetul capului din care ieșeau bucle, așa într‑o parte și în față niște cozi d‑alea frumoase. A văzut un tutorial pe Youtube și a făcut întocmai. Când vorbește despre coafat, Elena are aceeași privire ștngărească. „Am luat‑o pe urmele lui tata, că și el e frizer. Nu a fost, dar acum, așa, mai tunde și el. Are toate uneltele din frizerie”, spune și scoate un râs tare vulcanic pentru o fată mititică și slăbuță.

Când nu se uita la clipurile de pe YouTube cu lecții de coafat, Elena bătea mingea de fotbal. Acum câțiva ani, a început să‑și petreacă după‑amiezile la Policy Center for Roma and Minorities, „o fundație alternativă care ne ajută”, explică ea. Mergeau acolo după școală și făceau basket, dans, teatru „și ce vrei tu”. Acolo a descoperit că‑i place fotbalul „muuult de tot”. A fost în turneu pe stadioanele celorlalte licee din București, iar cât a jucat, a fost și golgheterul echipei. „Am dat cele mai multe goluri, dar n‑am mai fost de mult.” Prefera să meargă la clubul fundației, ca să bată mingea de fotbal și nu să stea acasă, unde se plictisea la fel de tare ca și la școală. „Cum să și fie la ore?!” Chiar și când o întrebi de materia preferată, Elena vorbește tot despre club, unde doamna Jia, un asistent educațional, a făcut‑o să iubească limba română. Nu că‑i place ei să citească, dar a găsit interesantă critica literară. În satul Pietrișu a ajuns după ce Dana, un alt asistent educațional al fundației, a sunat‑o și chemat‑o într‑o tabără la munte. Nu știa ce urmează să facă acolo, dar tot a vrut să vină.

Ajunsă în tabără, Elena spune că s‑a speriat puțin. Nu pentru că nu era vreun munte prin apropiere, ci de faptul că satul părea un loc mult prea agitat pentru cartierul pe care îl lăsase în spate și cu care spune că s‑a obișnuit. Copiii veneau la corturile lor, în curtea grădiniței și zbierau. Dar s‑au pus toți la masă, au vorbit, au pus muzică și s‑au liniștit, povestește ea. Chiar și așa, Elena spune că satul trebuie ajutat. „Mai sunt și la noi oameni cu probleme, dar nu chiar așa ca ale lor. N‑am văzut… Doamne. Nu am văzut în viața mea și nici nu o să văd așa probleme ca aici. Acolo, la București e altceva. Aici oamenii nu prea au condiții. Și în Ferentari sunt probleme, dar nu așa.” Crede că cei șapte ani de acasă nu pot fi schimbați cu altceva și deaceea oamenii au nevoie de educație. „Dacă ar fi școală în sat, ar fi altceva”, spune Elena. Pentru copiii din Pietrișu, școala e la un autobuz distanță, iar dacă nu‑l prind, rămân în bătătură. Mai sunt și părinți pentru care naveta copiilor e mai o mai mare bătaie de cap, așa că preferă să‑i lase acasă.

Venirea în sat a însemnat pentru Elena și prima șansă de a se implica și de a schimba ceva. Și îi place foooarte mult. „Am mai fost la munte cu o fundație, dar nu am făcut ce am făcut în tabăra asta. Erau doar jocuri si distracție.” Aici, la Pietrișu, Elena s‑a învârtit între bătut mingea pe terenul din sat și interviurile cu localnicii pentru a afla problemele comunității. „În tabăra asta a fost și muncă, și distracție”, cum ar veni, spune ea.

În urmă cu câteva zile, Elena era în autocar împreună cu ceilalți tineri pe care îi știa de câțiva ani, de la școală sau de la club. Tot lor le‑a spus că n‑o să‑și facă prieteni în tabără. „Eram: Bă, eu nu cred că o să mă împrietenesc niciodată cu ăștia”, povestește ea. Mai ales când a ajuns în sat, la grădiniță, și l‑a văzut pe Axl c-o pleată arămie-n vârful capului, tâmplele rase, lanțuri multe la gât și barbă. Elena și‑a zis: „Mamă, ăsta e diferit de noi.” Tabăra de Pietrișu i‑a apropiat. S‑au cunoscut, iar Elena a ajuns să‑l vadă mult mai calm și mai prietenos. „Am crezut că e de ăla de dă așa din cap, rocker. Bine, mai ascultă muzici de-astea, dar și mie îmi plac.” Acum, nimeni nu dă din cap. Axl stă cuminte la masă, sub nucul din curtea grădiniței și se joacă cu o perie de păr. Elena e lângă el, în picioare și migălește la a cincea coadă, care stă și ea să cadă, ca toate celelalte, pe după urechea lui Axl.

Poveste scrisă de Oana Barbonie, văzută de ea și Tiberiu Mihail-Cimpoeru în vara lui 2017.

Vezi cum a fost în tabără anul trecut:

Mai jos găsești mai multe povești din tabăra „Creștem comunitate de activiști”:

MOBILIZARE PENTRU ECHITATE

Avem nevoie de sprijinul vostru! Credem în ideea că o lume mai justă se poate clădi numai cu solidaritate și cu resurse folosite responsabil.

Pentru informații referitoare la activitatea noastră sau pentru o discuție despre cum ne poți sprijini, scrie-ne un e-mail la office@humancatalyst.ro sau trimite-ne un mesaj pe pagina noastra de Facebook.

Dacă dorești să faci o donație în lei, iată informațiile de care ai nevoie:

ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE ȘI JUSTIȚIE SOCIALĂ HUMAN CATALYST, CUI 33656932, IBAN  RO86CECEB00130RON3865301, deschis la CEC Bank.

De asemenea, poți redirecționa 20% din impozitul pe profit (pentru persoană juridică) sau 2% din impozitul pe venit (pentru persoană fizică – formularul online poate fi completat aici) pentru unul dintre proiectele noastre. Contactează-ne și îți putem oferi mai multe informații.

Îți mulțumim că ești alături de noi pentru a depăși inegalitățile și a da șansa fiecărui copil să își atingă potențialul maxim!


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.